Nu ma consider un mare expert in gramatica limbii romane si sunt convins ca la o analiza atenta orice expert ar gasi greseli si la mine pe blog.
Insa sunt cateva reguli elementare despre conjugarea unor verbe care la persoana a II a singular mai primesc un “i” , pe care multi le-au uitat.
Ieri am avut un schimb de replici pe blogul altcuiva si in trei randuri omul a conjugat gresit verbul “a sti” . Initial a bagat scuza cu s-a grabit si de aia nu a scris corect. Din pacate, omul si atunci cand s-a scuzat ca a scris gresit, a folosit din nou gresit conjugarea verbului.
Pentru a reaminiti aceste reguli, iata o mica explicatie:
Verbul a şti.
A şti are doi i doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă.
Indicativ prezent: (tu) ştii, (tu) nu ştii
Conjunctiv prezent: (tu) să ştii, (tu) să nu ştii
Viitorul format de la conjunctivul prezent: (tu) o să ştii, (tu) nu o să ştii.
În rest e şti, cu un singur i – la infinitiv şi la toate timpurile/modurile care se formează de la infinitiv, indiferent de persoană/număr.
infinitiv – a şti
viitor – vei şti
condiţional prezent – ai şti
verb + inf. – poţi şti
Verbul a fi
La conjunctiv se scrie cu 2 i.
Să fii cuminte?,
Să fii acolo mâine?
Negativ: să nu fii nepoliticos?
La conjunctiv perfect se scrie cu un i.
Exemple: să fi mers?,
să fi fost altcineva? etc.
La fel la negativ: să nu fi mers?
La imperativ, a fi se scrie cu 2i: Fii cuminte!
La negativ, un singur i: Nu fi obraznic!
Perfect simplu, persoana I, pentru verbele care se termină în i, apar 2i: eu revenii, eu întâlnii etc.
La viitor, verbele care se termină cu i nu mai primesc alt i. Rămâne unul.
Voi fi mâine acolo. Vei şti lecţia. Voi reveni curând.














